Dolhasca este asezata in Podisul Sucevei, in  partea de sud-est a judetului Suceava, pe cursul mijlociu al raului Siret, la confluenta cu Somuzul Mare, la 25 de km de orasul Falticeni.

   Luand in discutie vechimea locuirii teritoriului, trebuie sa aratam ca sapaturile arheologice ne-au dovedit existenta unor vechi nuclee de asezari inca din cele mai vechi timpuri (paleolitic, neolitic). Vetrele de sat, in diferite perioade istorice, au ocupat spatii diferite, in stransa legatura cu evenimentele social-politice.Conditiile naturale favorabile au fost elementele care au atras populatia si au permis continuitatea de locuire.Documentele istorice ne-au ajutat sa cunoastem evolutia asezarilor de pe teritoriul localitatii.

   Un bogat inventar paleolitic, cu o vechime de cca 20 000 de ani, cuprinzand 1370 de piese, s-a descoperit in punctul Dealul-Viei-Sandeni. Acest «depozit de unelte» dovedeste existenta unui puternic centru de locuire la confluenta Somuzului Mare cu Siretul. Tot in aceeasi zona, a fost gasit, in anul 1976, un corn de cerb care a fost utilizat ca brazdar de plug de catre una din comunitatile neolitice  existente in zona.

In locul numit « la magazie », sapaturile arheologice efectuate in 1972 de catre prof. N. Ursulescu de la I.P.Suceava, au scos la lumina o asezare a carei vechime depaseste 8000 de ani. In zona cantonului forestier, pe terasa superioara a raului Siret, tot in 1972, au fost descoperite urme de locuire  din trei perioade,situate intre mileniul  IV i.de Hr. si secolul VII d.Hr.

   Despre fostul sat Dolhasca(actualmente  este oras), traditia spune ca pe locul unde se afla el astazi, a fost candva o padure mare de stejari si ulmi, arbori ce se gasesc si astazi in albia si in malurile Siretului, la 5-7 metri adancime.

   In vechime, satul era peste Siret, in partea stanga a raului,in actualul sat Silistea Noua si s-ar fi numit Iliesti, dupa numele domnului Moldovei, Ilias, fiu al lui Alexandru cel Bun. Locuitorii, fie din cauza inundatiilor, fie din cauza invaziei tatarilor si turcilor, care treceau des pe aici, pradand satele spre cetatea Sucevei, au trecut raul si     s-au asezat sub Dealul Viei, iar cu timpul au coborat pe valea si sesul Siretului, unde se afla si azi.

   In ceea ce priveste numele localitatii, exista mai multe ipoteze. Cea mai plauzibila, avansata de academicianul Iorgu Iordan, sustine ca toponimul Dolhasca are la baza cuvantul «dolh=lungul», care desemneaza o insusire a locului asezarii, de-a lungul vaii Siretului.

   Pentru anul 1864, satul Dolhasca este mentionat ca facand parte din comuna cu acelasi nume, urmare a adoptarii "Legii comunale" sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

   Succinta prezentare a caracteristicilor fizico-geografice  si a evolutiei istorice a localitatii Dolhasca ne releva faptul ca aceasta pitoreasca localitate,cu o vechime apreciabila pe scara istoriei,a avut conditii favorabile dezvoltarii unei vieti materiale si spirituale deosebite. De-a lungul secolelor si mileniilor, oamenii acestor locuri au contribuit, prin harnicia si priceperea lor, la ridicarea societatii romanesti.

(informatii primite  de la  d-l profesor de istorie-Gheorghe Dragoi)

« Scoala face parte din vechiul tezaur al limbii romanesti », spunea marele istoric N.Iorga. « Scopul scolii  trebuie sa fie formarea, adaptarea si pregatirea elevilor pentru societatea viitoare », afirma, la randul sau, remarcabilul sociolog Dimitrie Gusti.

   Primele scoli din localitatea noastra si-au deschis portile in satele Dolhasca si Probota. Din cauza unor greutati, inerente oricarui inceput, cursurile scolare au inceput la 15 ianuarie 1865. Invatamantul se desfasura in localuri inchiriate, improprii unei astfel de activitati.

   Primul invatator ce a functionat la scoala din satul Dolhasca a fost Sebastian Mihailescu; urmat de Iancu Th. Stupcanu, din anul scolar 1869-1870. Salariile invatatorilor erau cuprinse intre 50 de lei si 200 de lei lunar, in functie de vechime.

   In fiecare vara, timp de doua saptamani, revizorii intruneau invatatorii in capitala judetului pentru «conferinte pedagogice ». Acestea erau cursuri de perfectionare, in urma carora cei care nu obtineau cel putin nota cinci, erau destituiti.

   Din anul scolar 1893-1894, la scoala din satul Dolhasca s-a infiintat al doilea post de invatator, avandu-l ca titular pe Gheorghe C.Ionescu, frate cu Th. C. Ionescu.

   In 1907, se inaugureaza noul local de scoala , care va primi numele de "Scoala Nr. 1". Alti invatatori ce au functionat la aceasta scoala au fost : Maria Todirescu, Elena Stupcanu, Elena Holban,Gheorghe Rosu, Eugenia Marinescu, Maria Calimnos, Ioan Dascalescu, Maria Rangu, Maria Munteanu s.a.

   In afara de cele doua localitati  apartinatoare comunei  Dolhasca(sat Dolhasca si Probota), in perioada 1905-1924, si-au deschis portile  si scolile din celelalte sate apartinatoare comunei, in numar de  opt. Numaul posturilor de invatatori a crescut de la unul (la inceput), apoi la  doua, trei si  apoi patru posturi. Dintre invatatorii ce au functionat vreme indelungata la aceste scoli, cele mai cunoscute nume sunt : C-tin Botezatu, Aurel Mihailescu - la  Budeni ; Ioan Marian, Natalia Chiriac - la Gulia, Anton Nita, Vasile Vasiliu - la  Valea Poienii ; Dumitru Apopei - la Vameni; Alexandru B. -  la Poienari ; Iorgu Turculet, Sebastian Barbunca - la  Poiana Raftivanului ; Mihai Dohotaru- la Silistea Noua ;Ioan Florescu, Petru Birleanu, Maria Birleanu-la Sandeni.

Dupa al doilea razboi mondial,numarul elevilor creste la cele doua trepte ale invatamantului de la  sate: primar si gimnazial; implicit creste si numarul invatatorilor si al profesorilor de diferite specialitati. Intre cei care au educat generatii intregi de elevi, putem mentiona pe: Eugen Holban, Vasile Grigoras, Natalia Grigoras, Sebastian Barbunca, Sofia Barbunca - Scoala Nr. 2- Dolhasca ; Mihai Hudita, Valeria Hudita, Victoria Holban - Scoala Nr. 1. Alaturi de invatatori putem sa amintim profesorii : Ioan Balta,  Aurelian Nitulescu, Virginia Nitulescu,  Georgeta Mercus,  Maria Niculaiasa care au predat stafeta mai tinerilor dascali aflati astazi, la randul lor, in pragul celei de-a treia varste.

   Intre realizarile  deosebite ale anilor 1960-1980 se inscriu ridicarea unor impunatoare localuri de scoala in multe dintre satele fostei comune Dolhasca ; unele functionand pana astazi (a nu se uita Liceul teoretic din Dolhasca cu cursuri de zi si seral).

   Prin diversificarea profilurilor la scoala de centru, care in anul 2001 a primit  numele ‘' Grupul Scolar « Oltea Doamna »''-Dolhasca, copiii satului, si nu numai, au posibilitatea de a-si continua studiile postgimnaziale in cadrul liceului si al Scolii de Arte si Meserii.

   Numele grupului scolar a fost dat dupa numele mamei lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna, ce odihneste la 6 km  de centrul orasului Dolhasca, la Manastirea Probota, ctitorie a domnului Petru Rares, intrata in circuitul de valori al culturii universale.

   De-a lungul anilor, multi dintre fiii satului au continuat studiile in invatamantul universitar si postuniversitar, contribuind prin calitatea activitatii lor, la cresterea prestigiului invatamantului romanesc si al scolii din localitatea Dolhasca.

(date preluate de la d-l profesor de istorie Gheorghe Dragoi)